Prezentul nu inseamna nimic. intotdeauna am fost innebuniti dupa ideea de "noi insine", insa esuam in a trai propria imaginatie. de asta mereu ne gandim la viitor in loc sa ne bucuram de prezent, de realitatea din fata ochilor nostri. de mici ne-am imaginat cum va fii la scoala, la liceu, la facultate, la job, la casa noastra, cum ar fi sa calatorim in jurul lumii. doar ca atunci cand in final ajungem sa traim lucrurile astea, suntem dezamagiti. Incet, viata se scurge in felul aceasta; prezentul nu exista, in timp ce viitorul devine trecut. Si vom ajunge intr-un punct al vietii noastre cand vom realiza ca nu mai putem fii fericiti, pentru ca fericirea este o amintire si nu ne-a mai ramas nimic si timp pentru nimic. Esti indragostit de o amintire; un ecou din alte timpuri.
Sincer, sper sa nu ajung vreodata in acel punct. Dar, privind in urma, toti acesti ani par mai mult minute pe care simt ca nu le-am trait cu adevarat.
